Salarizarea angajaților

CUM SE CALCULEAZĂ SALARIUL?

Pași pentru a determina salariul pe care-l încasează un angajat

Lucrurile nu sunt chiar atât de complicate pe cât par, ba chiar cât se poate de clare. Astfel, din salariul brut aferent unui contract individual de muncă se plătesc:

• Impozitul: 10%
• contribuția de asigurări sociale (CAS): 25% + 4% sau 8% pentru condiții deosebite, respectiv speciale;
• contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS): 10%

Pentru a determina salariul pe care-l încasează efectiv un angajat, trebuie să parcurgi următoarele etape:

• Determinarea venitului brut;
• Determinarea bazelor de calcul a contribuțiilor sociale obligatorii;
• Determinarea venitului impozabil și a impozitului pe venit;
• Determinarea salariului net;
• Determinarea reținerilor;
• Restul de plată.

Vom detalia mai jos pașii pentru determinarea restului de plata, după ce detaliem puțin noțiunile de impozit și contribuții sociale.

Salariul de bază minim brut pe țară garantat este de 2.300 lei (inclusiv în cazul tinerilor de până în 18 ani, care lucrează 6 ore/zi!).

Angajații cu normă întreagă pot presta muncă suplimentară, în condițiile legii (care e plătită și recompensată cu timp parțial în condițiile legii).

În cazul contractelor de muncă cu normă parțială, salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe economie proporțional cu fracția de normă contractată. Salariul minim brut aferent unui contract cu normă parțială de 6 h zi / 30 ore pe săptămână este de 1,6723 lei. Iar salariul minim brut aferent unui contract cu normă parțială de 4 ore pe zi / 20 ore pe săptămână este de 1,115 lei.

Plata zilierilor pentru activitatea prestată este supusă impozitului pe venit, pe care tu, ca beneficiar, ești obligat să-l calculezi, plătești și să-l declari. Pentru această remunerație nu se datorează contribuție asiguratorie pentru muncă și nici contribuția pentru sănătate – el nu are calitatea de asigurat în sistemul public de sănătate, dar se poate asigura opțional, dacă dorește. Se datorează, însă, contribuția de asigurări sociale datorată bugetului de stat care se calculează, plătește și declară de beneficiar. Cuantumul remunerației brute aferente unei ore de muncă nu poate fi mai mic decât valoarea/oră a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și se acordă la sfârșitul fiecărei zile de lucru sau la sfârșitul săptămânii. Dovada plății se face prin semnătura zilierului în Registru.

Impozitul pe veniturile din salarii

Pentru a înțelege cum se calculează impozitul, trebuie să ai în vedere că acesta se determină diferit la locul unde se află funcția de bază, față de locul unde nu se află funcția de bază. Acum să traducem pe românește: funcția de baza se declară de angajat. Dacă el are încheiate mai multe contracte de munca, trebuie să aleagă unul dintre ele la care declară funcția de bază.

Impozitul se calculează astfel:

1. La locul unde nu se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile sociale obligatorii (CAS și CASS);
2. La locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul determinată ca diferență între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor sociale obligatorii aferente unei luni, precum și:

• deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
• cotizația sindicală plătită în luna respectivă (acolo unde e cazul);
• contribuțiile la fondurile de pensii facultative (potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările și completările ulterioare) și cele la scheme de pensii facultative (calificate astfel în conformitate cu legislația privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de către entități autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, suportate de angajați, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro);
• primele de asigurare voluntară de sănătate, precum și serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, suportate de angajați, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro. Contractul de asigurare, respectiv abonamentul vizează servicii medicale furnizate angajatului și/sau oricărei persoane aflate în întreținerea sa.

Deducerea personală

Este deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile, numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcția de bază.

Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 3.600 lei inclusiv (conform articolului 77 din Codul Fiscal).

Deducerea este diferită în funcție de venitul realizat și de numărul persoanelor aflate în întreținere.

Spre exemplu:

• pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 510 lei
• pentru cei care au o persoană în întreținere – 670 lei
• pentru cei care au două persoane în întreținere – 830 lei
• pentru cei care au trei persoane în întreținere – 990 lei
• pentru cei care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 1.310 lei

Dacă vrei să afli mai multe informații, la articolul 77 din Codul Fiscal se regăsesc toate deducerile. Trebuie să stabilești pentru fiecare angajat care deducere se aplică în funcție de venitul net și de numărul persoanelor pe care le are în întreținere.

Pentru cei care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei nu se acordă deducerea personală.

Persoana în întreținere poate fi soția/soțul, copiii sau alți membri de familie, rudele angajatului sau ale soțului/soției sale până la gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri (impozabile și neimpozabile) nu depășesc 510 lei lunar.

În cazul în care o persoană este întreținută de mai mulți contribuabili, deducerea se atribuie unui singur contribuabil, conform înțelegerii între părți. Pentru copiii minori ai angajatului, deducerea se atribuie fiecărui contribuabil în întreținerea căruia/cărora se află aceștia. Copiii minori, în vârstă de până în 18 ani împliniți, sunt considerați întreținuți.

Contribuțiile sociale obligatorii datorate de angajat

Sunt două categorii principale de contribuții:

• Contribuția de asigurări sociale – de 25% + 4% sau 8% pentru condiții deosebite, respectiv speciale;
• Contribuția de asigurări sociale de sănătate – 10%.

Am detaliat astfel care sunt elementele de calcul salarial pe care trebuie să le iei în considerare la stabilirea salariului net (impozit și contribuții).

Acum hai să stabilim modalitatea de calcul a salariului.

Modalitatea de calcul a salariului

1. Se calculează întâi salariul aferent orelor lucrate pe baza următoarei formule:

Salariul de bază ÷ Numărul de ore lucrătoare din lună * Numărul de ore lucrate

1. Se calculează venitul brut prin adăugarea eventualelor indemnizații de concediu de odihnă / concediu medical / sporuri / indemnizații /prime, avantajele în natura (orice venit încasat sau primit de la angajator sub formă de avantaj în natură/bani, se consideră venit brut impozabil dacă nu există o excepție expres prevăzută în Codul Fiscal);
2. Din venitul brut se calculează și se scad CAS 25% și CASS 10%. Astfel rezultă venitul net.
3. Din venitul net se calculează venitul impozabil.

Așa cum spuneam mai sus, pentru venitul realizat în cadrul  funcției de bază, din venitul net se scad deducerea personală (dacă venitul net este mai mic sau egal cu 3.600 lei),  primele de asigurare voluntară, contribuția sindicală, contribuția la fondurile de pensii facultative.

(Din venitul net se scad aceste sume și se obține venitul impozabil).

1. Din venitul impozabil se calculează și se scade 10% impozit.

Salariul net = venitul brut – CAS – CASS – impozit

Din salariul net se scad eventualele rețineri (popriri, pensie alimentara) și se determină restul de plată. Mai multe detalii găsești și pe portalul gratuit www.calculatorvenituri.ro

Contribuția asiguratorie pentru muncă (2,25%)

Dacă CAS, CASS și impozitul se datorează de către angajat, dar se calculează, declară (prin Declarația 112) și se plătesc de către angajator, contribuția asiguratorie pentru muncă se datorează de către angajator. Cota este de 2,25% și se aplică la baza lunară de calcul, reprezentând suma câștigurilor brute realizate din salarii și venituri asimilate salariilor, în țară și în străinătate.

Contribuția se plătește până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se plătesc veniturile, după caz.

REZUMÂND…

• pentru angajat se plătesc CAS, CASS și impozit;
• angajatorul plătește contribuția asiguratorie de muncă.

La ANAF se depune Declarația 112 până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.

CÂND ȘI CUM SE EFECTUEAZĂ PLĂȚILE?

Dacă am stabilit modul de calcul al salariilor, hai să vedem și care sunt procedurile de plată a acestora.

Salariul se plătește astfel:

În bani, cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de munca, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. Iar plata se poate efectua prin virament într-un cont bancar.

Plata în natură a unei părți din salariu este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă. În acest caz, suma în bani cuvenită pentru munca prestată nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe țară prevăzut de lege.

De exemplu, dacă vrei să asiguri hrana angajaților, în valoare de 500 lei lunar ca plată în natură a unei părți din salariu, salariul va trebui să fie de cel puțin 2.800 lei, deoarece salariul minim este de 2.300 lei, iar suma în bani cuvenită pentru munca prestată nu poate fi mai mica de 2.300 lei.

În care întârzii nejustificat plata salariilor sau nu le plătești deloc, poți fi obligat să plătești daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. De asemenea, în astfel de cazuri angajatul are dreptul de a demisiona fără preaviz (art. 81 (8)).

Plata salariului se dovedește prin semnarea ștatelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariați.
Ștatele de plată, precum şi celelalte documente justificative se păstrează şi se arhivează de către angajator în aceleași condiții şi termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.

Cât timp se păstrează evidențele contabile?

Conform Ordinului 2634/2015 privind documentele financiar-contabile, termenul de păstrare a ștatelor de salarii este de 50 de ani, iar termenul de păstrare a registrelor și a celorlalte documente financiar-contabile este de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite.

Cu excepția documentelor din următorul tabel (anexa 4 la ordin) care se păstrează pe o perioadă de 5 ani în condițiile în care necesitățile proprii nu impun păstrarea acestora pe o perioadă de timp mai mare.Documentelor financiar-contabile care atestă proveniența unor bunuri cu durată de viață mai mare de 5 ani se păstrează pe perioada corespunzătoare duratei de viață utilă a acestora.